Caninii incluși
Atunci când un dinte a rămas inclus în interiorul osului, deși a fost depașită vârsta sa normală de erupție, iar rădăcina este formată, se numește dinte inclus. Cel mai frecvent sunt afectați molarii de minte, al caror tratament este extracția. Foarte frecvent sunt afectați și caninii superiori. Caninii definitivi erup în jurul vârstelor de 11 ani cei superiori și 9 ani cei inferiori. Dacă a fost depașită această vârstă iar dinții de lapte încă nu s-au exfoliat, iar cei definitivi nu au erupt, se poate suspecta incluzia de canin și este necesară o consultație la un medic ortodont.
Cauze
Procesul normal de erupție a unui dinte poate fi împiedicat de unul sau mai mulți factori etiologici: lipsa resorbției rădăcinilor dinților de lapte, o cale eruptivă anormală a dintelui, un dinte supranumerar, înghesuiri dentare (lipsa spațiului pentru erupție), un chist, o mucoasă groasă postextracțională.
Simptomatologie
Un canin inclus îi crează pacientului relativ puține probleme, spre deosebire de molarii de minte incluși. Un aspect ce se poate observa este prezența caninului de lapte, care arată diferit de cel definitiv, dar pacienții de obicei nu sunt conștienți de acest lucru și nu caută tratament. Uneori, dinții vecini au modificări de poziție. Deci caninii incluși sunt de obicei descoperiți în cabinetul stomatologic în cadrul examinărilor de rutină, iar diagnosticul se pune pe baza examenului radiologic.
Complicații ale caninilor incluși netratați:
- Pierderea dintelui de lapte fără ca dintele definitiv sa erupă
- Apariția unui chist dentiger în jurul coroanei dintelui
- Resorbția coroanei dintelui inclus (în timp, epiteliul ce acoperă coroana va degenera cu vârsta, și va permite contactul direct dintre os și coroana dintelui, ceea ce va face smalțul susceptibil la activitatea osteoclastelor) – motiv pentru care tratamentul caninilor incluși dupa vârsta de 40 ani este mult mai dificil, iar riscul ca aceștia să nu răspundă la tratament este foarte mare
- Resorbția rădăcinilor incisivilor – ca rezultat al presiunii dintre sacul follicular și rădacinile incisivilor care se află în proximitate
Prevenție
Dacă se descoperă din timp tendința caninilor de a rămâne incluși, există niște metode prin care putem preveni ca aceasta să se întample:
- Extracția dintelui de lapte, de cele mai multe ori duce la redresarea axului dintelui inclus și erupția acestuia. Dacă dintele nu erupe în cel mult 12 luni, înseamnă că trebuie să trecem la alte metode ortodontice de ancorare și tracțiune a dintelui
- Crearea spațiului necesar erupției caninului se poate face cu dispozitive ortodontice: disjunctor, aparate dentare fixe, extracția unor dinți permanenți: primii premolari, incisivii laterali
În cazul din poza de mai jos s-a folosit un miniimplant ca și dispozitiv de ancoraj pentru tracțiunea caninului inclus. Poza este facută după o lună de la descoperirea chirurgicală a caninului, perioadă în care dintele a și erupt
Tratament
Atitudinea terapeutică depinde foarte mult de poziția caninului. Pentru a evalua cât mai exact poziția dintelui inclus, trebuie să faceți un cbct, o radiografie tridimensionala în zona dintelui inclus. Aceasta va arăta poziția exacta tridimensională a caninului și raportul cu rădăcinile dinților vecini. După ce a fost evaluată corect poziția dintelui, se va face planul de tratament, care de obicei are următorii pași:
- Crearea spațiului pentru caninul inclus pe arcadă cu ajutorul dispozitivelor ortodontice sau a extracțiilor dacă este cazul, și alinierea dinților deja erupți pe arcadă. După ce s-a obținut alinierea dentară, acești dinți sunt transformați într-o unitate rigidă de ancoraj, pentru tracțiunea dintelui inclus
- Descoperirea chirurgicală a caninului; în aceasta ședință, medicul chirurg va îndeparta o porțiune de mucoasă și os ce acoperă dintele inclus, iar medicul ortodont va cola pe coroana dintelui un dispozitiv de ancoraj, care de obicei este un lanțisor
- Tracțiunea ortodontică a dintelui inclus, cu ajutorul dispozitivelor ortodontice, în functie de caz și de poziția dintelui; folosind un mijloc auxiliar de tracțiune de la aparatul ortodontic, o forță continuă și ușoară va acționa asupra dintelui inclus, până la erupția acestuia pe calea dorită
- Ultima etapă este cea de finisare a poziției dintelui pe arcadă și adaptarea acestuia în mușcătură: dintele inclus trebuie să fie aliniat în rând cu ceilalți dinți și să calce corect pe dinții de pe arcada opusă
În următoarele fotografii sunt evidențiate alte metode de tracționare a dintelui inclus:
